Azi s-a aşezat lângă mine. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-i analizez blăniţa din jurul gleznelor. Mă gândeam: „O fi de la jeanşi? O fi de la tenişi? ”. Cu o săptămână înainte o auzisem descriid relaţia ei cu rochiile, relaţie ce nu semăna deloc cu o poveste de iubire. Tot atunci aflasem că a fost şefă de promoţie. Imediat i-am atribuit o vârsta apropiată de a mea – 25 de ani.
M-am bucurat că în sfârşit am intrat în vorbă cu cineva. Aş putea să sporovăiesc cu ea în neştire. După ce am făcut oficial cunoştinţă, nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că există şefi de promoţie şi la liceu. I s-a părut amuzant că am facut-o aşa „bătrâna”. Ca mine de bătrână.
Florina este tunsă scurt, băieţeşte, este şatenă şi are freză de arici. Este micuţă de statură, însă are nişte ochi mari cu gene incredibil de lungi. Mâinile-i micuţe se termină cu unghii tăiate scurt şi lăcuite. Este îmbrăcată în jeanşi şi are un hanorac alb, de polar. Pe sub hanorac are un tricou, tot alb, cu un desen pe care nu reuşesc să-l desluşesc. Îmi placea mai mult să-o analizez pe furiş.
Pe Florina o defineşte faptul că scrie poezii. Se exprimă foarte plastic. Atunci când îşi citeşte poveştile este ca şi când aş viziona un film foarte scurt …6D. Te transpune în mijlocul acţiunii şi toate simţurile ţi se activează. Mă întreb oare cum sună poeziile ei?!
Atelier de jurnalism si scriitura personala 