Lingura lui George- de Miruna Marin

Așezată în palmă, lingura lui George arată ca o pasăre grăsună din oțel, cu gâtul lung întins spre cer, ca și cum ar vrea să-și ia zborul. Stă fără să o ții, fiindcă are fund plat, nu bombat, ca o lingură normală, iar porțiunea ei concavă se prelungește în sus pe coada lată și scurtă.

Lingura aceasta bondoacă ar putea părea din cale-afară de bizară, poate mai degrabă un obiect decorativ, care și-ar avea locul într-o vitrină, decât un instrument de mâncat. Și totuși, în Orientul Îndepărtat, astfel de linguri se întâlnesc în orice restaurant. Pe aceasta, George a găsit-o pierdută pe o plajă din Thailanda, pe insula Koh Jum, în timp ce se juca în nisip, săpând după crabi sau scoici.

Era în prima săptămână a unei excursii care urma să dureze 5 luni și avea să îl poarte prin mai multe țări asiatice, precum Thailanda, Cambodgia, Vietnam și Malaysia. Iar lingura, care se vede că avea și ea chef de hoinărit, din moment ce ajunsese tocmai la plajă, l-a însoțit în toată această aventură.

Pe 24 decembrie 2015 (?), George a zburat din București la Bangkok. Acolo s-a întâlnit cu prietena lui, Cami, care călătorea deja de câteva luni și venea din India, și cu mai mulți alți prieteni sosiți care de pe unde. Au petrecut acolo Crăciunul și Anul Nou și, când viza de turist obținută la intrarea în țară a expirat, au pornit-o mai departe.

Prima mutare pe hartă – spre Cambodgia – fusese gândită de-acasă, fiindcă sunt unele țări în care trebuie să te preocupi de viză cu ceva timp înainte, însă nu își făcuseră un plan pe termen mai lung. Au preferat să hotărască adesea pe loc cât timp să rămână undeva și când să meargă mai departe. În Thailanda, de pildă, au ajuns de două ori, fiindcă nu se săturaseră în primele 15 zile permise. În Vietnam au ales să stea o lună, și este locul despre care George spune că l-a impresionat cel mai mult, în special fiindcă pornise cu ideea greșită că țara ar fi mai puțin dezvoltată decât vecinele sale, și a avut ocazia să își schimbe părerea.

Atât George, cât și Cami, și-au dat demisia ca să poată petrece tot acest timp pe drumuri, dar se vede din seninătatea absolută cu care el povestește că nu au regretat niciun moment alegerea făcută. La fel, nu regretă cele câteva restricții pe care și le-au impus înainte de călătorie, ca să poată strânge banii necesari. Copii n-aveau, rate n-aveau: nu era nevoie decât de puțină voință. S-au hotărât pur și simplu să nu mai piardă bani pe prostii cum sunt hainele și parfumurile scumpe sau ieșirile prin cluburi.

După părerea lui George, ai nevoie de mult mai puțină muncă de pregătire decât s-ar crede ca să pornești într-o astfel de excursie prin Asia de Sud-Est. E important să te informezi cât de cât, dar, atâta timp cât te cazezi în locuri cu internet, poți afla multe și pe loc, sau intrând într-una din numeroasele și excelent pregătitele agenții de turism. Toată lumea vorbește engleza și este foarte obișnuită cu turiștii, pe care îi poți întâlni din abundență oriunde te-ai afla: e plin de europeni, americani, britanici, ceea ce îți dă un sentiment de siguranță. În plus, infrastructura privată de turism este foarte bine pusă la punct, o cu totul altă cultură – dacă ai fi călător în România, spune George, probabil că ai întâmpina unele probleme dacă ai vrea să călătorești din Constanța până la Sibiu, dar acolo nu ai cum să pățești așa ceva. Fiecare se străduiește să îți ofere servicii de calitate și foarte rar se întâmplă să încerce cineva să te jecmănească. Există, desigur, tot felul de legende care îi sperie pe turiști, cum că ai fi mereu în pericol să fii răpit sau jefuit. Dar experiența l-a învățat pe George că țările prin care au călătorit sunt mult mai sigure decât se spune. Oamenii sunt foarte toleranți și dornici să se împrietenească cu oricine, indiferent de aspecte cum ar fi religia sau culoarea pielii.

Și mâncarea pe care au gustat-o prin locurile acestea i-a rămas în inimă lui George. Spune că îi e tare dor de bunătățile asiatice, cum ar fi supele și tăiețeii care se servesc cu linguri la fel ca lingura lui călătoare. Secretul cunoscătorilor este că în căușul lingurii care știe să stea singură pe masă poți să îți faci amestecuri de sosuri și condimente, pe care să le adaugi apoi la bolul cu mâncare. Lingura de pe plajă nu a mai fost folosită niciodată în acest rol, ci mai degrabă ca o lopățică pentru construit castele de nisip, dar s-a transformat între timp într-un recipient pentru amintiri asortate de prin cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s