Evazaţi

Aș fi vrut să prind măcar un cântec al celor de la Iris înainte să plec, dar nicio șansă, oamenii abia se-adună în Piața Sfatului. Tot e bine: dacă începe mai târziu concertul, înseamnă că se și termină mai târziu, deci am mai mult timp la dispoziție.

Sau poate ar fi trebuit să rămân la concert? Era mai bine să rămân cu A. și cu ceilalți? Acum câteva săptămâni mi-era frică și să-i răspund la telefon lui B. și acum mă întâlnesc cu el la 10 noaptea prin oraș. Dac-ar ști mama…

Musai să-l rog să mergem iar în poieniță: pe-aici, pe Republicii, cine știe cine ne poate vedea.

Totuși, pare de încredere, orice nemernic ar fi terminat-o de mult cu mine după predica ținută de prietenele mele, atunci când a venit să mă viziteze la cheful lui Sorin. Mai ales că l-am și ținut în scara blocului dup-aia. E drept că a fost puțin descurajat, dar si-a revenit repede.

E clar că îi place de mine.

Oare îi place de mine?

Dar dacă îi place de mine, de ce se poartă de parcă ar fi taică-meu? La cum vorbește pe net și cât mă laudă pentru cât sunt de matură pentru vârsta mea, de ce Dumnezeu mă sărută pe frunte la plecare?

Iar mi-am udat poalele jeanșilor. Mda. Ce să-i faci, dacă aș avea și eu un fund mai mic n-ar trebui să mai port doar pantaloni evazați. I-am scurtat eu cu ace de siguranță, dar tot prin bălți ajung. Și mi-au înghețat toate cele. Poate ar fi fost mai bine să-mi iau totuși ceva pe sub pulovărul ăsta. Dar n-ar fi arătat la fel de bine. În plus, e bine să-mi fie un pic frig când ne întâlnim. Cine știe.

Iar începi. Cine e de fapt omul ăsta? Da, vorbești cu el de luni întregi pe internet, dar tot ar putea să fie un mincinos patologic, un nenorocit cu te miri ce gânduri ascunse.

Da, dar e așa de simpatic. Și așa de amuzant. Și de dulce. Și mai știi când a zis că ești cea mai frumoasă din poza de la premiu? Mai frumoasă ca A. Mai frumoasă decât toate.

Și-atunci, și-atunci ce e cu săruturile pe frunte? Mă ții în brațe dar mă pupi pe frunte. Halal curaj.

De parcă ar fi mare lucru 8 ani diferență. Dacă eu aș avea 30, cui i-ar păsa că am un iubit de 38? Atâtea standarde duble pe lumea asta.

Să vezi că nici nu vine. Și-o fi dat seama cât de tâmpit e să-și piardă vremea cu o puștoaică de 16 ani. Care mai e și proastă. Și cu fundul mare.

Advertisements

Volumul- Cătălina Condruz

„Dă și tu mai încet volumul ăla, că am de scris!” i-am zis plină de oftică, trântind ușa după mine.

De cealaltă parte îl și auzeam deja ca pe un ecou, imitându-mă: „… volumul ăla!” Nu a durat mult timp și a intrat la mine în cameră începând să-mi spună ceva savant despre nu știu ce solo și de cât de bine este să asculți fiecare instrument în parte într-o melodie. A ieșit la fel cum a intrat (în fond, nu-l invitase nimeni), iar eu am continuat să scriu așa cum o făceam  până atunci.

De fapt, preț de câteva clipe, am așteptat să văd ce se aude din camera lui (dacă cânta la chitara sau asculta muzică) și, imediat ce am dedus că nu mai era acolo mi-am scos mp3 playerul din rucsac. „Nu e nimic rău în a asculta muzică… măcar eu sunt simțită și nu deranjez pe nimeni!” mi-am zis plină de emfază, în timp ce-mi îndesam căștile în urechi. „În plus, eu îmi văd de treaba, nu frec menta ca el!” mi-am continuat gândul. „O să le zic să nu-l mai lase să iasă și-n seara asta!” mi-am zis în final, schimbând un Deep Purple cu un Rainbow și băgând capul și mai adânc în caietul cu integralele care așteptau să fie rezolvate.

„Tu-mi spui mie să nu ascult muzică?” îmi șoptește cineva ca printr-un vis. Îmi dau căștile jos și ridic capul din caiet. De data  asta se auzea mai tare, nu mai erau doar șoapte: „Tu-mi spui mie să nu ascult muzică pentru că ai tu de scris?” a repetat totusi fără pic de ranchiună. „A zis mama să vii, că a făcut gogoși, hai odată!”

„Și eu ascult muzică, dar măcar nu deranjez”, am  ţinut să şoptesc.

16- Monica Tarţa

2003

M-am îndrăgostit de el atunci când am văzut că a fugit de acasă în timpul bacului. Am început să-l iubesc atunci când mi-a spus că sunt a doua fată pe care o întâlnește și care chiar gândește. Faptul că avea o dragoste neîmpărtășită ne făcea și mai asemănători. Mă făcea să-l plac și mai mult. Îl înțelegeam, nici mie nu mi-ar mai fi putut plăcea niciodată un alt băiat, pentru că îl întâlnisem pe el, care mi-a dat odată glonțul lui să-l țin bine, iar eu l-am ținut strâns în mână, mergând zece kilometri pe jos. Am ajuns spre dimineață înapoi în Vamă, în cort, el șchiopătând, mahmur, cu un braț pe umerii mei, și ne-am culcat, eu ținând glonțul strâns în mână în continuare. Când ne-am trezit, i-am zis Uite, l-am ținut în mână de când mi l-ai dat, iar el a spus Ah, da? Merci!

Nu m-am supărat pe el. Am răbdare. Cand sunt întrebată dacă îmi place de el, spun că nu. Nu pentru că nu aș vrea să se știe (mi s-a spus că se vede din avion), dar ceilalți nu au cum să înțeleagă. Suntem de o săptămână în Vamă, dar când vine el lângă mine simt aer de munte. E tare și rece, e acvilin, miroase a mentă și a ceață. Cred că oricine poate simți căldură lângă cineva. Suprem e atunci când dragostea te duce pe un vârf, deși ești la nivelul mării.

Orice artist creează mai bine atunci când suferă din dragoste. Dragostea împărtășită este pentru muritori, pentru adulți, pentru cei care vor lucruri simple, care nu au curajul să își deschidă sufletul suficient pentru simțiri. Niciodată nu am fost mai creativă ca acum. O să rămân așa mereu.

2016

Le-am explicat ieri colegilor la masă de ce un animal este mult mai ușor de crescut decât un copil, pentru că se pare că unii dintre ei nu înțeleseseră că pisicilor nu trebuie să le dai fiecare bobiță cu lingurița. Apoi le-am explicat că după trei – patru ani este și mai rău, pentru că au o sută de întrebări, și să have fun când o să fie întrebați Ce este o culoare.

Le-am mai zis că pe mine mă înspăimântă că un copil m-ar putea întreba ceva la care nu aș ști să răspund, iar eu nu știu să răspund la foarte multe întrebări. Nu știu tot ce trebuie despre sistemul solar, nu știu bine istoria lumii, uneori încurc ordinea Bosnia – Muntenegru – Kosovo – Macedonia și nu am citit o grămadă de autori. Cu toate astea, ei m-au bătut pe umăr și mi-au spus că dacă eu nu știu multe, atunci nimeni nu știe, și că ei le-ar da liniștiți numărul meu de telefon copiilor lor, ca să vină să mă întrebe chestii. Plus că se pare că le-aș povesti câtă-n lună și-n stele și între timp ar împlini opt ani.

Vă rog să vă țineți bine de masă, pentru că urmează să auziți un mare clișeu, dar asta doar m-a înspăimântat mai tare. Mai rău decât să crezi că oamenii te cred prost este să te creadă mai deștept decât ești. Nu ai cum să faci nimic mai bine de aici. Poți doar să speri că nu vor ști că ești o fraudă, ca să nu te abandoneze și deziubească atunci când te vor descoperi.

Aseară m-am dus acasă și am făcut un test pe care îl fac din când în când: e un joc în care trebuie să numesc fiecare țară din Europa, după conturul lor. Croația are formă de medalion de somon.