Portret de prietena- Calina Matei

Când am ajuns la mansarda celor de Friends for Friends mă aștepta deja, cuminte, pe un scaun în primul rând, stând picior peste picior. Purta o rochie neagră, cu mâneci trei sferturi legate cu un fel de șiret și o vestă gri cu un model pe ea pe care dacă-l priveai prea mult sau insistent puteai să juri că începe să se miște. Decolteul era cumințit cu o broșă cu camee. Părul negru și drept era acum prins într-un coc la spate, din care doar o șuviță mai groasă era lăsată liberă să-i încadreze fața ovală. Un pseudo-bob care îi scotea și mai mult trăsăturile în evidență.

Din când în când în timpul seminarului mai trăgeam cu coada ochiului spre ea. Era toată numai zâmbet și parcă ochii căprui închis, aproape negri, captau și mai multă lumină. O fi de la poveste sau de la invitatul din seara aceea?

Dacă m-ai întreba ce îmi place mai mult și mai mult la ea, ți-ar răspunde sprâncenele. Sprâncenele perfect conturate ca și cum cineva le-a desenat acolo pe arcade cu precizia unui arhitect ajutat de măsurători milimetrice repetate și de compas.