Volumul- Cătălina Condruz

„Dă și tu mai încet volumul ăla, că am de scris!” i-am zis plină de oftică, trântind ușa după mine.

De cealaltă parte îl și auzeam deja ca pe un ecou, imitându-mă: „… volumul ăla!” Nu a durat mult timp și a intrat la mine în cameră începând să-mi spună ceva savant despre nu știu ce solo și de cât de bine este să asculți fiecare instrument în parte într-o melodie. A ieșit la fel cum a intrat (în fond, nu-l invitase nimeni), iar eu am continuat să scriu așa cum o făceam  până atunci.

De fapt, preț de câteva clipe, am așteptat să văd ce se aude din camera lui (dacă cânta la chitara sau asculta muzică) și, imediat ce am dedus că nu mai era acolo mi-am scos mp3 playerul din rucsac. „Nu e nimic rău în a asculta muzică… măcar eu sunt simțită și nu deranjez pe nimeni!” mi-am zis plină de emfază, în timp ce-mi îndesam căștile în urechi. „În plus, eu îmi văd de treaba, nu frec menta ca el!” mi-am continuat gândul. „O să le zic să nu-l mai lase să iasă și-n seara asta!” mi-am zis în final, schimbând un Deep Purple cu un Rainbow și băgând capul și mai adânc în caietul cu integralele care așteptau să fie rezolvate.

„Tu-mi spui mie să nu ascult muzică?” îmi șoptește cineva ca printr-un vis. Îmi dau căștile jos și ridic capul din caiet. De data  asta se auzea mai tare, nu mai erau doar șoapte: „Tu-mi spui mie să nu ascult muzică pentru că ai tu de scris?” a repetat totusi fără pic de ranchiună. „A zis mama să vii, că a făcut gogoși, hai odată!”

„Și eu ascult muzică, dar măcar nu deranjez”, am  ţinut să şoptesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s