Tea Lady- Ana Racheleanu

“Stați puțin că nu sunt tocmai în măsură să vorbim. O să chem pe cineva.”, mă întrerupe o fată, ca să mă lase apoi pentru câteva secunde singură într-o cameră mică și circulară plină cu ceaiuri, cești, punguțe și porțelanuri. Știam că va veni momentul ăsta și de asta mi-am îndesat înainte carnețelul roșu în buzunarul din spate al blugilor. Am ascuns și pixul. Voiam să par cât mai prietenoasă.

Din cealaltă cameră se apropie Mădălina. Nu pare trecută de 30 de ani. Are o față simplă, plăcută și încadrată de un păr negru cu tăietură dreaptă și curată. Pielea îi pare mai măslinie decât probabil este din cauza bluzei albe fără mâneci pe care o poartă. În jurul gâtului are un medalion care seamănă cu o miniatură a unui trunchi de copac tăiat pe orizontală. Puteam să-i văd cercurile apropae concentrice.

Ne așezăm la masă ca niște elevi sfioși, la parterul unei încăperi care pe la 1930 era o casă. Acum e ceainărie și o afacere de care se ocupă Mădălina.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s