Pasiuni la 14 ani. Q&A cu Maria Silvania

 

Când o privești pe Maria Silvania, rămâi ancorat în ochii ei mari și rotunzi, înconjurați de gene lungi, care strălucesc permanent de încântare, reflectând un zâmbet ștrengăresc. Când vorbește, Maria gesticulează repede cu mâinile, ca și cum, ca să nu piardă timp, ți-ar vorbi totodată și în limbajul semnelor. Palma stângă îi e adesea pictată cu modele misterioase și întortocheate în pix, altele în fiecare zi. Vorbește mult și cu pasiune despre lucrurile care o interesează. Nu e de mirare că la 14 ani se exprimă deja printr-o sumedenie de canale:teatru, scris și pictură.

Cum îți petreci timpul liber?

De obicei citesc sau ies afară, dar mai mult citesc pentru că îmi place foarte mult acțiunea. Când citesc simt că mă pun în locul personajului și trăiesc împreună cu el aventurile prin care trece.

Cum ai ajuns să-ți placă să citești?

La început nu-mi plăcea deloc. Eram obligată de părinți. Dup-aia am observat că îmi place să văd cum scriu alți oameni, cum fac ei acțiunile.

Când îți alegi ce citești (în afară de școală), cum îți alegi?

Nu citesc ce-mi dau părinții sau profesorii. Aflu despre cărți de la prieteni, mă uit pe net.

Ce stil preferi și de ce?

SF.

Îmi poți recomanda o carte?

„Exorcistul”, nu știu cine a scris-o dar a fost mișto. Mi-a plăcut și „Ghidul autostopistului galactic”. Iar ca serie, cred că rămân la Harry Potter.

Ce cărți ai detestat?

„Baltagul”. Mi se pare foarte plictisitor.De doi ani mă obligă părinţii să o citesc. Am citit-o până la urmă pentru examen. Ideea e interesantă, dar nu puteam să trec de primele pagini.

Dacă ai vrea să intervievezi un scriitor, pe cine ai alege?

Lucian Blaga. Îmi place filosofia lui. Îmi place cum gândește. I-am citit autobiografia. Și poezia.

Ce calități te atrag la personajele din cărți?

Curajul, capacitatea de a se mula pe diferite situații.

Ai găsit în ele vreun model?

Maximum Ride, un copil creat într-un laborator. Era foarte puternică fata aceea. Emoțional vorbind. A trecut printr-o grămadă de chestii, nu-și cunoștea părinții.

Carte sau film? De ce?

Carte. Sunt descrise mult mai bine sentimentele personajului. În carte știi mai bine ce s-a întâmplat, se explică mai bine.

Te-ai gândit să-ți folosești pasiunea pentru citit în viitor?

Îmi place să iau din fiecare carte descrieri, caracterizări, modele de expunere. Le țin minte. Și exersez să scriu ca modelul acela.

Când scrii și despre ce anume?

Ori când sunt foarte supărată, ori când sunt foarte fericită, atunci simt că pot, îmi vine ritmul. Îmi place să mă prefac că sunt cineva, să mă pun în diferite situații și să văd cum gândește. Scriu cu sentimentul pe care îl am, gândindu-mă la o situație inventată de mine… e mai complicat să explic.

Am scris, de exemplu, despre un personaj care a făcut o călătorie spre centrul pământului, și-a construit o chestie care sapă și apoi și-a dat seama că o să se topească la un moment dat. Și a renunțat și a găsit un portal spre o altă dimensiune. Și și-a spus, „de ce să nu mă duc spre centrul altei dimensiuni?”

Când scriu la supărare, scriu descrieri despre ploaie și personaje mohorâte, oameni care sunt triști și care abia așteaptă să scape de viață. Sunt foarte sumbră. Când desenez, folosesc negru sau tonuri de gri.

Ai scris vreodată despre sentimentele tale?

Nu. Am transpus în personaje, dar nu strict despre ceea ce simt eu. Nu că sunt supărată că mi-a murit pisica sau așa ceva. Niciodată.

Despre ce ai scris ultima oară?

Am scris despre o fată care voia să dețină universul, dar s-a dovedit că era parte dintr-un experiment pe care îl făcea fratele ei.

Ai un loc preferat unde scrii?

Nu. De obicei acasă. La o masă sau în pat. În cameră am trei biblioteci pline, un birou, un pat și atât.

Unde te uiți când îți cauți idei?

În foaie. Am un dosar în care-mi pun toate astea. Și în caiete.

Revezi ce scrii?

Mă uit după greșeli, dacă sună bine, dacă aș mai putea adăuga ceva.

Cum faci legătura între pictură și lectură?

Când citeam Eminescu, m-am gândit să fac câte un tablou după fiecare poezie. Am făcut deocamdată doar una – după „Stelele în cer”. Nu am explicat metaforele, m-am luat după ce se observa la prima vedere. Am făcut o lucrare pe pânză, cu vopsea acrilică.

Ce faci cu scrierile, cu picturile tale?

Picturile le dau persoanelor dragi – profesori, prieteni care pleacă în afară, familiei. Niciodată nu am păstrat picturile cele mai bune. Le-am dat altora.

Pentru o profesoară de română care mi-a fost foarte apropiată, am luat două pânze care ar forma un tablou şi am desenat un copac, o jumătate noaptea și o jumătate ziua. Voiam să simbolizeze ceva, fiindcă ea este o persoană foarte duală, are păreri foarte diverse. Bine și rău, întuneric și lumină.

Celei mai bune prietene care o să plece în Iran i-am desenat povești. Mica Sirenă, Hansel și Gretel, Crăiasa Zăpezii. Pentru că e deschisă şi copilăroasă.

Iar scrierile, le păstrez pentru un proiect mai amplu. O combinație între SF și situații foarte reale.

Ce stil de teatru îți place și de ce?

Îmi place să joc pe scenă. Orice. Chestia asta m-a fascinat de când eram mică. A fost un fel de obsesie. Am jucat în câteva piese făcute de trupa de teatru de la Buftea (trupa orașului), am câștigat și niște premii. A fost frumos. Mă gândesc să fac o carieră din teatru. Dar vreau să învăț și matematică și fizică.

Ce personaj ai vrea să joci?

Am făcut „O scrisoare pierdută” la școală, voiam să fiu personajul feminin, am uitat cum o cheamă. Mi se pare un personaj complex.

Ce te-a dus spre această zonă cultural-artistică?

Pictez de la 3 ani, teatru fac dintotdeauna și citesc ca să mă relaxez. Așa sunt eu.

Afară ce faci?

Îmi place la munte, dar nu-mi place să alerg. Să mă urc pe munți, nu să escaladez, doar așa, pe cărări. Pentru că e aer curat și mă simt bine. Am fost și cu cortul, am stat o zi și o noapte.

Ai un loc în care să-ți dorești să ajungi?

Mă simt bine oriunde. Așa sunt eu.

Îți iei cu tine pasiunile când pleci undeva?

Și acum am o carte la mine („Simbolul pierdut” de Dan Brown). Întotdeauna îmi iau o carte și un creion și niște foi.

Părinții tăi ce spun despre pasiunile tale?

Tata spune că citesc prostii, dar e de acord cu teatrul și pictura. Mama e de acord cu toate. El ar prefera să citesc literatură română, exact ce nu-mi place. Sau istorie și mie nu-mi place istoria.

Ai vreo curiozitate nouă?

A început să-mi placă știința. Mă fascinează elementele de fizică nucleară și elementele de cuantică. Explică părțile alea mici din materie, atomii și particulele mai mici.

Împărtășești pasiunile astea cu un grup de prieteni?

La fizică am copii de la Măgurele cu care îmi place să vorbesc. La teatru am copii din Buftea și Timișoara (am fost acolo la un festival de teatru), cititul cu mama, pictura cu nimeni.

Alege un simbol cu care te-ai identifica.

Sunt foarte schimbătoare. Vântul?

Vrei să schimbi ceva în viața cititorilor?

Orice facem cred că-i ajută pe ceilalți și pe noi înșine. Dacă fac o piesă de teatru despre o furnică, ideea aia genială poate ajunge la mai mulți oameni, se schimbă mentalități, se poate schimba lumea. Dacă poate o furnică, aș putea și eu.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s