16- Monica Tarţa

2003

M-am îndrăgostit de el atunci când am văzut că a fugit de acasă în timpul bacului. Am început să-l iubesc atunci când mi-a spus că sunt a doua fată pe care o întâlnește și care chiar gândește. Faptul că avea o dragoste neîmpărtășită ne făcea și mai asemănători. Mă făcea să-l plac și mai mult. Îl înțelegeam, nici mie nu mi-ar mai fi putut plăcea niciodată un alt băiat, pentru că îl întâlnisem pe el, care mi-a dat odată glonțul lui să-l țin bine, iar eu l-am ținut strâns în mână, mergând zece kilometri pe jos. Am ajuns spre dimineață înapoi în Vamă, în cort, el șchiopătând, mahmur, cu un braț pe umerii mei, și ne-am culcat, eu ținând glonțul strâns în mână în continuare. Când ne-am trezit, i-am zis Uite, l-am ținut în mână de când mi l-ai dat, iar el a spus Ah, da? Merci!

Nu m-am supărat pe el. Am răbdare. Cand sunt întrebată dacă îmi place de el, spun că nu. Nu pentru că nu aș vrea să se știe (mi s-a spus că se vede din avion), dar ceilalți nu au cum să înțeleagă. Suntem de o săptămână în Vamă, dar când vine el lângă mine simt aer de munte. E tare și rece, e acvilin, miroase a mentă și a ceață. Cred că oricine poate simți căldură lângă cineva. Suprem e atunci când dragostea te duce pe un vârf, deși ești la nivelul mării.

Orice artist creează mai bine atunci când suferă din dragoste. Dragostea împărtășită este pentru muritori, pentru adulți, pentru cei care vor lucruri simple, care nu au curajul să își deschidă sufletul suficient pentru simțiri. Niciodată nu am fost mai creativă ca acum. O să rămân așa mereu.

2016

Le-am explicat ieri colegilor la masă de ce un animal este mult mai ușor de crescut decât un copil, pentru că se pare că unii dintre ei nu înțeleseseră că pisicilor nu trebuie să le dai fiecare bobiță cu lingurița. Apoi le-am explicat că după trei – patru ani este și mai rău, pentru că au o sută de întrebări, și să have fun când o să fie întrebați Ce este o culoare.

Le-am mai zis că pe mine mă înspăimântă că un copil m-ar putea întreba ceva la care nu aș ști să răspund, iar eu nu știu să răspund la foarte multe întrebări. Nu știu tot ce trebuie despre sistemul solar, nu știu bine istoria lumii, uneori încurc ordinea Bosnia – Muntenegru – Kosovo – Macedonia și nu am citit o grămadă de autori. Cu toate astea, ei m-au bătut pe umăr și mi-au spus că dacă eu nu știu multe, atunci nimeni nu știe, și că ei le-ar da liniștiți numărul meu de telefon copiilor lor, ca să vină să mă întrebe chestii. Plus că se pare că le-aș povesti câtă-n lună și-n stele și între timp ar împlini opt ani.

Vă rog să vă țineți bine de masă, pentru că urmează să auziți un mare clișeu, dar asta doar m-a înspăimântat mai tare. Mai rău decât să crezi că oamenii te cred prost este să te creadă mai deștept decât ești. Nu ai cum să faci nimic mai bine de aici. Poți doar să speri că nu vor ști că ești o fraudă, ca să nu te abandoneze și deziubească atunci când te vor descoperi.

Aseară m-am dus acasă și am făcut un test pe care îl fac din când în când: e un joc în care trebuie să numesc fiecare țară din Europa, după conturul lor. Croația are formă de medalion de somon.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s