Drumul spre casa-Alina

Când ieşi de la metrou te lovesc oamenii. Din toate părţile. Apoi începi să auzi claxoanele stridente şi vuietul străzii. Te uiţi la ceas încercând să-ţi dai seama cât e şi ce e cu nebunia asta. La semafor, timpul pare că stă în loc. Dar nu şi maşinile care trec în viteză lăsând în urmă stropi mari. Verdele se transformă în roşu. Nu şi pentru pietoni preţ de încă zece secunde, dar e în regulă. Maşinile s-au oprit. Păşeşti repede ca să nu te strivească oamenii din spate. Când ajungi pe partea cealaltă eşti în siguranţă. O vezi pe doamna grăsuţă de la poarta bisericii care mereu caută pe cineva cu privirea în toată mulţimea grăbită. Trotuarul e prea îngust şi oamenii te-au ajuns, deşi ai mers foarte repede. Grăbeşti pasul. Ajungi în dreptul patiseriei unde miroase a cozonaci proaspăt scoşi din cuptor. Vezi iar tarta aia roz cu vişine, dar te opreşti “La Maria” şi-ţi iei nişte fructe. Incredibil cât de mari şi perfecte sunt căpşunile alea. Cine ştie de unde or fi.

La trecere îţi ţii răsuflarea. Ar putea oricând să apară o maşină şi să dea peste tine. Înaintezi şi îi vezi pe copiii care se încălzesc la gura de aerisire a supermarketului. Miroase a ghiare de găină topite. Nu ştii dacă ţi se pare mai trist că stau în frig sau în mirosul ăla dezgustător.

După ceva timp nu mai e nimeni în jur. S-au oprit toţi la Mega. Poţi să-ţi auzi paşii şi gândurile. Şi chiar să cânţi. Nu te mai aude nimeni. Ajungi pe strada ta întunecată. Din reflex, te uiţi în spate. Nu e nimeni. E în regulă, poţi să cânţi în continuare.

 

Advertisements

One thought on “Drumul spre casa-Alina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s