Ana deschide usa si noi ne strecuram usurel inauntru, incercand sa nu deranjam.
Am intrat intr-o explozie de culoare! Se lucreaza Gustav Klimt la Scoala de Pictura.
“Mie pana azi nu mi-a placut. M-a facut Teo sa-mi placa de el” marturiseste o cursanta.
Ochii-mi fac zoom-in si apoi zoom-out. Nu poti privi atata Gustav Klimt in detaliu:”Sunt atat de frumosi serpisorii astia…Fa-le puncte!”
Paletele cu culori se plimba prin sala; negrul e cel mai cerut catre final. E un zumzet de fond peste care rasuna vocea guturala a lui Teo: “aici e parghia unde totul poate fi colosal sau sa-l strici”. Pe fiecare sevalet stau panze explodand de detalii si cate o foaie A4, sursa de inspiratie, din care lipseste aleatoriu cate o bucata. Explicatia vine curand in glumele despre femeia cu profil frumos care a cazut la montaj.
“Ieri a fost anarhie”, mai aflam. S-a pictat pe jos, “ active painting”, s-a lucrat Jack Pollock. Sub masa plina de tuburi de vopsele si cani cu pensule stau marturie un teanc de cartoane mari si mai pline de culoare.
